Trilogia PETROLUL - Liverpool
Scris de Răzvan Frăţilă    Sâmbătă, 19 Octombrie 2013 07:38    PDF Imprimare Email

09 - golul de 1-0 la Ploiesti

În urmă cu 47 de ani, Petrolul Ploieşti, campioana României la acea vreme, scria una dintre cele mai frumoase pagini din istoria fotbalului românesc, reuşind să stabilească un record în materie: SINGURA ECHIPĂ DE CLUB DIN ROMÂNIA CARE A ÎNVINS-O PE CELEBRA FC LIVERPOOL. Se întâmpla într-o zi de miercuri, 12 octombrie 1966, rezultat care avea să îi prilejuiască disputarea pe 19 octombrie a unui al treilea joc, de baraj, pentru stabilirea echipei calificate în faza optimilor de finală.

Ca urmare a cuceririi laurilor naţionali în ediţia de campionat 1965–66, Petrolul era înscrisă pe tabloul participantelor în „Cupa Campionilor Europeni”, din toamna anului 1966. Duminică 10 iulie 1966 la Londra, cu ocazia deschiderii turneului final al Campionatului Mondial de fotbal organizat în Anglia, reprezentanţii UEFA au efectuat tragerea la sorţi pentru împerecherea jocurilor din cadrul „Cupei Campionilor Europeni” şi a „Cupei Cupelor”. Reprezentantei României sorţii i-au hărăzit-o pe FC Liverpool, care cucerise cel de-al 7-lea titlu de campioană a patriei-mamă a fotbalului, cea care mai apoi, după trei săptămâni, la finele acelei luni, avea să se încoroneze drept regina lumii fotbalistice.

PRIMUL MECI, LA EI ACASĂ

Conform tragerii la sorţi primul joc s-a disputat în bătrânul Albion, miercuri 28 septembrie, în nocturnă. În prezenţa a peste 44.300 de spectatori, la fluierul arbitrului portughez Joaquim Fernandes de Campos s-au aliniat formaţiile:

FC LIVERPOOL: Thomas Lawrence - Cristopher Lawler, Ronald Yeats (cpt.), Geoffrey Strong, William Stevenson - Thomas Smith, Robert Graham - Ian Robert Callaghan, Roger Hunt, Ian St. John, Peter Thompson. Antrenor: William (Bill) Shankley.

PETROLUL: Vasile Sfetcu - Gheorghe Pahonţu (cpt.), Alexandru Boc, Gheorghe Florea, Mihai Mocanu - Ştefan Roman, Eduard Iuhas, Petre Dragomir - Constantin Moldoveanu, Mircea Dridea I, Alexandru Badea. Antrenor: Constantin Cernăianu.

După primele 10 minute ploieştenii au fost pe punctul de a deschide scorul însă Constantin Moldoveanu scăpat singur cu Lawrence a fost deposedat neregulamentar de Smith, arbitrul nesancţionând incorectitudinea. În minutul 24, Eduard iuhas a suferit o entorsă la gleznă şi din acest moment a făcut simplă figuraţie până la final, asta pentru că regulamentul nu permitea înlocuirea jucătorilor, ci numai a portarului. Rămaşi în 10 jucători valizi, petroliştii au făcut faţă cu brio atacurilor localnicilor, pauza consemnând rezultatul de la începutul jocului. Cele două injecţii cu novocaină care i-au fost administrate la pauză, la cabine, laboriosului mijlocaş ploieştean nu i-au fost de folos, astfel încât ceilalţi nouă jucători de camp au luptat din răsputeri alături de imbatabilul Vasile Sfetcu pentru un rezultat cât mai bun. Şi cum un necaz nu vine niciodată singur, în a doua parte a jocului s-a accidentat şi mijlocaşul Ştefan Roman.

 

 

09 - Liverpool - Petrolul 2-0 in Anglia 1

Cu toată forma excepţională a portarului lor care a lăsat o impresie deosebită, cu numai 9 jucători valizi, petroliştii au făcut faţă tot mai greu presiunii gazdelor care au punctat pe final prin St. John (’71) şi Callaghan (’80). La scorul de 1-0, în urma unei angajări în adâncime de către Alexandru Badea, ajuns la marginea careului, Constantin Moldoveanu a lobat mingea peste Lawrence ieşit în întâmpinare, dar şi de puţin peste bara transversală, balonul căzând pe plasă (’75). După meci, corespondenţii ziarelor britanice „The Sun”, „Daily Mirror” şi „Daily Express” au fost unanimi în a recunoaşte că „Petrolul a fost o echipă mai bună decît ne-am fi închipuit că va fi”.

 

PETROLUL - LIVERPOOL 3:1

La două săptămâni de la jocul tur, în faţa unui public extrem de încrezător în forţa de luptă şi dăruirea petroliştilor, precum şi în talentul acestora, elevii tandemului Constantin Cernăianu - Nicolae Marinescu au realizat nu numai o victorie de prestigiu, ci şi un rezultat care a necesitat disputarea unui al treilea joc. Peste 18.000 de spectatori din Ploieşti, dar şi din judeţ, care în doar patru ore epuizaseră stocul de bilete scos la vânzare, au început să populeze tribunele încă de la orele 11.oo iar la orele 13.oo, cu două ore şi jumătate înaintea fluierului de start, porţile de acces se închideau. Alte 2.000 de suporteri fiind nevoiţi să recurgă la tot felul de tertipuri pentru a putea fi martorii oculari ai meciului. La fluierul arbitrului rus Ivan Lukianov s-au aliniat echipele:

PETROLUL: Mihai Ionescu - Gheorghe Pahonţu (cpt.), Alexandru Boc, Gheorghe Florea, Mihai Mocanu - Octavian Dincuţă, Petre Dragomir - Constantin Moldoveanu, Mircea Dridea, Alexandru Badea, Virgil Dridea.

FC LIVERPOOL: Thomas Lawrence - Cristopher Lawler, Ronald Yeats (cpt.), Geoffrey Strong, William Stevenson - Thomas Smith, Gordon Milne - Ian Robert Callaghan, Roger Hunt, Ian St. John, Peter Thompson.

După 15 minute în care cele două echipe s-au studiat, gazdele au preluat iniţiativa şi au început să-l pună la treabă pe Lawrence. De cealaltă parte, britanicii au răspuns printr-un joc de temporizare care viza conservarea avantajului luat în tur, dar şi la unele durităţi, cărora Alexandru Badea le-a căzut victimă (’21). La fel ca şi la Liverpool, ploieştenii aveau să ducă din nou povara unui efort suplimentar, acela de a suplini absenţa valorosului atacant care până la final, avea să facă simplă figuraţie. Cu toate acestea, cel ce nu izbutise să trimită „coţofana” în poarta englezilor pe Anfield Road, Constantin Moldoveanu, avea să o facă la Ploieşti, în urma unei centrări excelente din viteză, a lui Virgil Dridea (’34). Golul marcat le-a dat aripi ploieştenilor care au controlat jocul pînă la pauză. Deşi repriza secundă a debutat cu noi atacuri petroliste, reprezentanţii trufaşului Albion au reuşit să egaleze prin Hunt la capătul unui contraatac (’50). Surprinşi de egalarea produsă contrar cursului jocului, „găzarii” par descumpăniţi şi cedează iniţiativa, oaspeţii având o posesie prelungită a balonului. Nu pentru mult timp însă, pentru că jucătorii Petrolului purtaţi în atac şi de entuziasmul publicului, fac dovada unei mari puteri de luptă şi a unei voinţe extraordinare şi în interval de numai şase minute reuşesc să înscrie de două ori, anulând decalajul din tur. Mai întâi a fost golul reuşit de Alexandru Boc în urma unei lovituri de la colţ executată de căpitanul Gheorghe Pahonţu (’59), urmat apoi de magistrala execuţie a lui Mircea Dridea care a transformat impecabil lovitura liberă de la 18 metri, peste zid, în colţul de sus al porţii (’65). Englezii sunt debusolaţi complet şi nu mai au puterea să evite jocul de baraj. Mai mult, sunt la un pas de a fi făcuţi „groggy”, dar „omul în negru” îşi intră serios în rol. La o nouă acţiune de atac a gazdelor, în momentul în care se pregătea să şuteze, Mircea Dridea este faultat la 12 metri de poartă de către Yeats în mod mai mult decât evident (’72), iar ceea ce a văzut un stadion întreg, nu a văzut Lukianov. Aşa se face că, la nici o lună şi jumătate de la acel ajutor dat de tuşierul rus Bahramov în finala de Cupă Mondială de pe Wembley, un alt conaţional, le dă o altă mare mână de ajutor englezilor. După două mari ocazii ratate de Virgil Dridea (’75 şi ’82), când erau şanse ca Petrolul să elimine pe FC Liverpool, acelaşi „cavaler al tristei figuri”, îl elimină de pe teren pe Gheorghe Florea pentru un fault dur la Thompson (’87), dar nu foloseşte aceeaşi unitate de măsură şi la lovirea intenţionată a lui Alexandru Boc de către Hunt (’88). Şi astfel, „tovarăşul” Lukianov hotăra că Petrolul şi FC Liverpool vor trebui să mai dea piept încă o dată, pe teren neutru, pentru calificare. Peste 5.000 de spectatori i-au aşteptat pe jucătorii Petrolului la ieşirea de la vestiare, pentru a-i atinge, pentru a le mulţumi că i-au făcut fericiţi.

LA BRUXELLES, MECIUL DECISIV

După o săptămână, la Bruxelles, a avut loc cea de a treia confruntare, care avea să desemneze echipa calificată în optimile de finală, fază în care avea să dea piept cu Ajax Amsterdam. Petrolul pornea la drum cu un mare handicap: nu îi putea utiliza pe patru dintre titularii de bază ai echipei: Eduard Iuhas, Ştefan Roman şi Alexandru Badea – accidentaţi şi Gheorghe Florea – suspendat. Şi de parcă nu ar fi fost suficient, acestora avea să li se alăture şi Camil Oprişan care în noaptea premergătoare jocului a suferit un puternic abces dentar. A fost nevoie de anumite improvizaţii făcute de tandemul Cernăianu-Marinescu în lotul de 13 jucători care cuprindea doi portari, ca să se poată încropi o echipă cât mai competitivă. De partea cealaltă „cormoranii” aveau tot lotul de 15 valid şi complet. La fluierul arbitrului belgian Vital Loraux, pe celebrul stadion „Heysel” s-au aliniat garniturile:

PETROLUL: Mihai Ionescu - Gheorghe Pahonţu (cpt.), Alexandru Boc, Petre Dragomir, Mihai Mocanu - Dumitru Munteanu, Octavian Dincuţă, Alexandru Pall - Constantin Moldoveanu, Mircea Dridea, Virgil Dridea.

FC LIVERPOOL: Thomas Lawrence - Cristopher Lawler, Ronald Yeats (cpt.), Geoffrey Strong, William Stevenson - Thomas Smith, Gordon Milne - Ian Robert Callaghan, Roger Hunt, Ian St. John, Peter Thompson.

În prima repriză linia de mijloc a fost punctual slab al petroliştilor, fapt ce a permis britanicilor să controleze jocul şi în urma a două greşeli din defensive noastră să înscrie prin St. John (’12) şi Thompson (’45).

09 - golul de 1-0 la Bruxelles 1

 

La reluare, spre uimirea celor peste 10.000 de spectatori, jucătorii Petrolului au avut o prestaţie mult peste cea din primul act, atrăgând prin jocul lor simpatia publicului local care i-a încurajat şi susţinut în mod frenetic. Pe acest fond al dominării jocului pe alocuri de către ploieşteni, au apărut şi ocaziile tot mai frecvente la poarta lui Lawrence, iar golul părea tot mai iminent. Şi, la fel ca şi la Ploieşti, a fost nevoie din nou de un ajutor da „cormoranilor” de către arbitru ca să scape cu faţa curată. La jumătatea reprizei, la unul din atacurile „găzarilor”, stoperul Yeats a comis henţ în marginea careului, la fel ca şi în meciul din oraşul „aurului negru”, şi, la fel ca şi atunci, a executat tot Mircea Dridea. Din nou magistral. Lawrence era din nou bătut. Numai că, avizaţi din acel joc, englezii l-au postat pe masivul Yeats lângă bară. Nu a fost deajuns, fiindcă nici el nu a putut opri mingea să scuture plasa, chiar dacă a lovit-o în drumul ei cu… mâna. Se impunea acordarea golului sau măcar, acordarea unui penalti clar ca… lumina nocturnei şi logic, eliminarea stoperului enlez. Aşa ar fi fost normal să decidă arbitrul internaţional belgian. Numai că spre stupoarea şi indignarea petroliştilor şi a publicului local, monsieur Loraux a decretat… repetarea loviturii libere. Efectul psihic nu-i greu de dedus. Petroliştilor li se tăiau aripile, în timp ce britanicilor le creşteau… plămânii. Până la final s-a jucat tern, fără ocazii. Ploieştenii resemnaţi că s-au comportat demn dar statutul de ţară est-europeană era o povară greu de dus într-o confruntare cu marile puteri europene, iar englezii cu gândul la disputa dificilă cu marele Ajax.

Cum în fotbal ca şi în viaţă totul se plăteşte, îngâmfaţii englezi aveau să fie umiliţi de olandezi cu un sever 5-1 la Amsterdam, urmat de un 2-2 în Albion.