Ilie Oana: "Fotbalul a dat un rost adevarat vietii mele" - E tare greu cand vine timpul sa spui
Scris de kr3bs    Sâmbătă, 23 Februarie 2008 17:35    PDF Imprimare Email
Index articol
Ilie Oana: "Fotbalul a dat un rost adevarat vietii mele"
Spectaculoasa metamorfoza a unei echipe de navetisti
Evocari placute, triste la o selectie a amintirilor
La Zurich ceva n-a fost in regula
Cu Petrolul, de inca doua ori
Oaspete...la mine acasa
E tare greu cand vine timpul sa spui
Toate paginile

        - Retragerea din activitatea competitionala s-o consemnam totusi, la 1 ianuarie 1981. Pana atunci, in toamna anului 1980 a mai exista un scurt popas, la Buzau, la Gloria, care tocmai cazuse din Divizia A.
        - Vezi, lumea a inteles si a interpretat gresit aceasta nestatornicie a mea incepand dupa pleacarea de la Politehnica Iasi, in ianuarie 1978. Si ce-au zis unii: Craiova - Bucuresti - Constanta - Buzau, un traseu cam aglomerat pentru trei ani ! La prima vedere asa s-ar parea. In realitate insa mie nu numai ca nu mi-a placut sa ma plimb, dar n-am putut admite, sub nici o forma,  aranjamentele de culise, mistificarea rezultatelor, indisciplina, nesportivitatea, compromisurile de orice fel. De aceea n-am ramas prea mult intr-un loc. Cand am plecat de la Iasi la Craiova m-am gandit sa realizez o performanta mare. La Constanta si chiar la Buzau am zis sa inchei cariera de antrenor asa dupa cum am inceput-o, adica promovand o echipa in prima divizie. Ar fi fost foarte frumos. Si daca nu s-a putut, sunt convins ca n-a fost deloc vina mea. Oricum si asa cred ca am lasat ceva in urma la care sa privesc cu mandrie in anii pensiei. Sunt lucruri realizate cu multa truda, in conditii materiale modeste, compensate de pasiune si dragoste pentru fotbal. Nu stiu ce si cum se va vorbi despre mine. Oamenii te uita usor. Si este tare trist cand vine timpul sa spui "adio" ! Eu insa n-am sa uit ca fotbalul a dat un rost adevarat vietii mele si ca toate sacrificiile pentru el au meritat sa fie facute. Spun asta intr-o perioada in care, din pacate, multi sunt tentati, la cea mai mica insatisfactie, sa vorbeasca urat despre fotbal. Mi se pare ca asa ceva a devenit chiar o moda. Macar daca o astfel de atitudine ar fi trecatoare ca si moda.

        - Sa speram ca moda aceasta nu se va transforma intr-un obicei.
        - Astfel, cu siguranta, fotbalul ar avea numai de pierdut.

        - Ce i-ar mai trebui, in schimb, ca sa castige ?

        - Multe. Mai presus de orice insa fotbalul ar avea nevoie de cat mai multe cluburi familie. Imi amintesc ca intr-o calatorie de studii facuta in 1969 in R.F. Germania am vazut, la Nurenberg, un club de fotbal. Jucatorii petreceau foarte mult timp in club. Veneau si sotiile. Baietii beau si cate o bere. Nu depaseau insa masura in conditiile unui control reciproc care stimula autocontrolul. Vazand toate acestea, mi-am zis ca asa ceva ar fi bine sa aveam si noi. Viata de familie a clubului presupune si un efort de educare a jucatorilor in acest spirit. PETROLUL anilor 1955-1966 nu era insa un club bogat, se zbatea chiar cu multe neajunsuri materiale. Si totusi era o adevarata familie, pentru ca in sanul clubului, al echipei, se cultiva ideea unitatii morale si a spiritului colectiv. Cand aceasta idee s-a alterat si apoi si-a pierdut sensul, PETROLUL a pierdut suportul cel mai de pret al performantei si toata stralucirea sa s-a estompat.

Ilie Oana 01


 
"Eu am ramas insa cu imaginea "Petrolului de aur" in suflet si pe aceasta o dau exemplu tuturor.Si cand aceasta imagine se va identifica cu viata a cat mai multor cluburi si fotbalul nostru va fi mai bun, mai generos.Va fi acolo unde si-a dorit intotdeauna ca sa fie: cat mai sus!"                                                                           

Ilie Oana