Miscarea Ultras din Italia - Anii 90 - Marile schimbari
Scris de kr3bs    Sâmbătă, 23 Februarie 2008 00:49    PDF Imprimare Email
Index articol
Miscarea Ultras din Italia
Anii 70: Aparitia Ultrasilor
Aparitia confruntarilor
Anii 80
Anii 90 - Marile schimbari
Toate paginile

Anii ’90 - MARILE SCHIMBARI ALE FENOMENULUI ULTRA'
         In anii '90, criza de identitate in care se gasea miscarea ultrà, duce la profunde schimbari in cadrul acesteia.
Multe dintre valorile principale, ce stateau la baza existentei ultras in trecut, sunt percepute intr-o maniera diferita, mai slaba, de catre noile generatii si asta pentru ca, a fii  “ultras" devine "la moda".
Dupa 30 ani de istorie, ultrasii sunt parte integranta in lumea fotbalului, sunt influenti si de neinlocuit, avand chiar un rol determinant in strategiile de viitor ale echipelor de club (in inlaturarea antrenorilor sau achizitionarea de jucatori).
       Sefii-ultras, cum ar fi napoletanul Palummella, se transforma in personaje faimoase iar ultrasii se vor afla tot timpul in centrul atentiei (si la bine si la rau). Cantecele lansate de acestia vor fi preluate de transmisiunile tv de mare audienta dar vor fi folosite si in marsurile de propaganda electorala.
A doua jumatate a anilor '90 este marcata, in mod fatal, de uciderea suporterului genovez Vincenzo Spagnolo (ianuarie 1995). Acest episod devastator va pune la grea incercare insasi viata a miscarii ultras, lovit deja de un lent proces de inlocuire generationala - de la impartirea peluzelor in mici sectiuni si aparitia asa-zisilor "cani sciolti" (= suporterii peluzelor lipsiti de mentalitate) pana la desfiintarea unor mari grupuri ultras (cu traditie) care pana in acel moment reprezentau un punct de reper pentru galeriile din care faceau parte.
        Cu ocazia intrunirii ultras de la Genova, in urma careia toate competiile italiene de fotbal se opresc, este emis un comunicat intitulat "basta lame, basta infami" (= fara cutite, fara criminali) si inspirat din mentalitatea conservatoare a ultrasilor atalantini. Aceasta "regula" ar fi trebuit sa schimbe oarecum modalitatea de infruntare (lupta) intre galerii dar, cum era de asteptat, in anii urmatori nu a fost respectata in intregime de noua generatie (lipsita de o mentalitate sanatoasa si prea putin dispusa sa se conformeze ierarhiilor si legilor nescrise ce s-au consolidat in cadrul grupurilor ultras inca de la inceputul anilor '90).
Cele mai sus mentionate constituie cu adevarat o problema spinoasa. Oricum, constientizarea unui asemenea pericol, in speta, "stingerea" fenomenului ultras (sau, mai corect spus, o redimensionare a acestuia) provocata de inasprirea violentei pe stadioane, de conflictualitatea crescanda cu "fortele de ordine" (in lumea ultras, acestea sunt numite, printr-un joc de cuvinte, "fortele de dezordine"), de inovatiile tehnologiei moderne (televiziuniile digitale, "pay-tv" sau "pay per view") si de dispoziitle restrictive (cu precadere - "legea interdictiei accesului pe stadione" sau interzicerea comercializarii biletelor pentru suporterii veniti in deplasari).
         "Brigate Gialloblù" (Verona) si "Fossa dei Grifoni" (Genoa), grupuri de referinta in Italia, s-au desfiintat. Justificarea acestora a fost: "Nu ne mai putem identifica cu noile generatii de ultrasi", lucru ce a generat o adevarata ruptura generationala, fapt concretizat prin disparitia unui grup "istoric" - C.U.C.S. ("Commando Ultrà Curva Sud" Roma) si prin abdicarea altuia - "Viking-Nab" sau chiar prin "absorbtia" tuturor grupurilor din Peluza Sud Torino de catre unul cu o mai mare putere de influenta "Fighters 1977 Black & White".
Aceasta perioada de stagnare, deloc specifica fenomenului ultras, s-a prelungit pana in zilele noastre.
          Grupul romanist "ASR Ultras", lanseaza pe adresa lor de internet un manifest impotriva "fotbalului modern", atragand adeziunea multor suporteri (indiferent de provenienta acestora).
In primele doua decenii de viata, fenomenul ultras se baza pe o anumita mentalitate ultras ce a fost incalcata in mai multe randuri de noile generatii.
Coregrafiile spectaculoase, originale dar tot mai costisitoare, reprezinta punctul de atractie al meciurilor importante, deoarece, in conceptia unui ultras, scenografiile nu pot si nu trebuie sa lipseasca de la astfel de evenimente.
In restul tarilor europene, conceptul de megacoregrafie este foarte apreciat (imitat chiar), astfel ca vor aparea magazine specializate in producerea si vanzarea de materiale coregrafice.
          Tot in anii '90, au loc modificari in ceea ce priveste aspectul exterior al peluzelor, multe galerii adoptand stilul britanic atat de familiar celor din "Brigate Gialloblù" Verona.
Legat de acest lucru, trebuie spus ca in Italia exista o contradictie intre adeptii stilului "clasic" italian si simpatizantii celui englezesc. Unii au incercat sa imbine celor doua stiluri.
Din punct de vedere al relatiilor intre grupurile ultras, se evidentiaza o criza a infratirilor. Multe raporturi de amicitie, consolidate in timp, se destrama. Nu lipsesc si exceptiile, ca in cazul prieteniilor profunde dintre Inter-Lazio, Genoa-Torino sau Reggina-Bari.
         Contra abuzurilor si a represiunii, ultrasii isi fac mereu simtita prezenta sub diverse forme. Una dintre acestea este impartirea, in peluze si nu numai, a revistelor sau a brosurilor de ei realizate. O alta ar fi cea "virtuala", nenumarate grupuri (mai mari sau mai mici) dispun de un site de internet prin intermediul caruia isi informeaza abonatii si vizitatorii, in mod continuu.
In noul mileniu, nu exista inca un "front comun" care sa tina piept problematicilor ce nu inceteaza sa apara, dar din fericire, pot fi remarcate unele semnale de unitate al celui mai longeviv dintre fenomenele de agregare sociala... FENOMENUL ULTRA' !

         text elaborat de www.supertifo.it si tradus de http://romanianultras.tifonet.it/