Miscarea Ultras din Italia - Anii 80
Scris de kr3bs    Sâmbătă, 23 Februarie 2008 00:49    PDF Imprimare Email
Index articol
Miscarea Ultras din Italia
Anii 70: Aparitia Ultrasilor
Aparitia confruntarilor
Anii 80
Anii 90 - Marile schimbari
Toate paginile


ANII '80

        In acest deceniu, asistam la o crestere progresiva si constanta a grupurilor ultrà, in a caror componenta se afla sute (in unele cazuri chiar mii) de membrii. Fenomenul se transfera si in Sudul Italiei, in timp ce, in alte orase din Nord si Centru, gruparile deja existente se intaresc ulterior.
Asa cum era de asteptat, miscarea ultras a luat amploare si in categoriile inferioare, astfel incat spre sfarsitul deceniului fiecare echipa (de la Serie A pana la Serie C/2) avea una sau mai multe factiuni organizate de suporteri.
         Aceasta multiplicare a grupurilor ultras duce la formarea unei adevarate retele de prietenii si rivalitati in intreaga Italie.
Intre coalitiile cele mai solide in acei ani, amintim Roma-Atalanta-Juventus, Sampdoria-Fiorentina-Inter, Lazio-Bari-Torino, Milan-Genoa-Bologna. Curios este ca, acum, aceste raporturi (intr-un timp de cordialitate) s-au deteriorat (transformandu-se chiar in rivalitati) si au fost substituite de alte aliante.
In orice caz, la inceputul anilor '80 incidentele vor avea loc nu numai pe stadione (sau locurile imediat apropiate acestora) dar si in zone ceva mai indepartate (sunt atacate centrele oraselor, garile...).
       In 1982 Italia va triumfa in Spania, la Campionatul Mondial. Finala disputata impotriva Germaniei s-a jucat la Madrid in fata a peste 100.000 spectatori, majoritatea dintre ei fiind italieni. In tribune au fost prezente numeroase steaguri si bannere cu inscriptii ale multor grupuri ultras. Acest an a intrat in istorie ca fiind unicul moment de agregare al ultrasilor italieni la nivel national.
Imaginea peisajului ultras italian este considerat un model continental, dand nastere unui fenomen ce va atinge intreaga Europa. Ultrasii latini (admitand influentele englezesti) se retin a fi superiori, la multe capitole, hooliganilor nordici.
        Tot in anii '80, echipele s-au bucurat de prezenta in deplasari a unui numar considerabil de ultrasi, comparabil cu ceea ce petrecea in trecut.
"Deplasarea" devine un moment fundamental in viata unui ultras, tinand cont de faptul ca doar suporterii cei mai fideli si mai fanatici isi asuma riscurile pe care le comporta aceasta. Deplasariile reprezinta modul ideal de selectionare a grupului dar si de descoperire a felului in care fiecare membru isi manifesta atasamentul fata de acesta.
A merge intr-o deplasare, pe unele din stadioanele "periculoase", fara a aduce propriul banner, este o dezonoare pentru respectivul grup ultras. Insa capturarea insemnelor suporterilor adversi reprezinta victoria suprema.
         Pentru a putea face fata numarului mare de ultrasi dornici sa vina in deplasari, Caile Ferate vor pune la dispozia acestora asa numitele "trenuri speciale".
Spectacolele organizate de ultrasi impica mii de persoane si necesita folosirea unor materiale speciale a caror achizitionare costa enorm iar intrecerea la nivel de originalitate este acerba. In timp ce ultrasii sampdorieni desfasoara un steag de 90x32 metri, romanistii distribuie publicului 10.000 placute galben-rosii; torinezii acopera Peluza Maratona cu fasii de panza albe si visinii, iar napoletanii arunca in teren mii de role de hartie.
Veniturile incasate in urma vanzarii de tricouri, adezive si alte produse ultras nu mai sunt indeajuns, motiv pentru care unele grupuri cer ajutorul conducerii cluburilor de fotbal, cu toate ca acest lucru nu va fi recunoscut de nimeni. Altii recurg la alte stratageme cum ar fi atragerea sponsorilor externi (steagul veronezilor din "Brigate Gialloblù" purta insemnul Canon, interistilor din "Boys S.A.N." sunt sponsorizati in realizarea unei coregrafii enorme de bursa Cattel, etc.).
       Violenta se va raspandi treptat, utilizarea cutitelor ca arma de lupta devenind o obisnuinta (mai ales la Milano si Roma), pe cand ultrasii atalantini sunt faimosi pentru duritatea si turbulenta de care au dat dovada de-a lungul timpului prin prisma faptului ca erau gata sa-si foloseasca intotdeauna numai pumnii si picioarele.
Partida Triestina-Udinese (Cupa Italiei, februarie '84) se va termina cu ciocniri grave; un tanar triestin, Stefano Furlan, este lovit in cap in mod repetat cu bastoanele de catre agentii de politie, intrand in coma si murind a doua zi.
Opt luni mai tarziu, la sfarsitul meciului Milan-Cremonese, Marco Fonghessi este injunghiat mortal de catre Giovanni Centrone, in varsta de 18 ani.
In unele cazuri, prieteniile dintre galerii se demonstreaza a fi independente de factorii politici, adica ultrasii cu o orientare de stanga s-au infratit cu cei avand o orientare politica de drepata (exemple: Fiorentina-Verona, Udinese-Bologna etc.).
        In aceasta perioada, se semnaleaza consumul de substante stupefiante in interiorul stadioanelor. In timp ce toxicomanii obisnuiti, intalniti in anii '70, dispar din peluze din cauza controalelor din ce in ce mai severe, numarul fumatorilor de cannabis va creste simtitor. Simbologia ultrà se transforma radical prin reprezentarea frunzelor de marijuana pe steagurile de gard (bannere).
Aparitia la Cosenza a grupului "Nuclei Sconvolti" (nume ce face referire, intr-un fel, la consumul de droguri) are incredibil succes in toata Italia, si aceasta denumire originala va fii preluata de numeroase grupuri.
        La jumatatea anilor '80, miscarea ultrà italiana era deja pe val, in sensul ca, multe grupuri care contau pe un numar impresionant de membri ("Fossa dei Leoni", spre exemplu, in sezonul 1987-88 inregistra 15.000 abonati). Aceste grupuri vor  avea raporturi mai mult sau mai putin stabile cu societatile sportive (cluburile de fotbal), fiecare dintre aceste grupuri fiind structurate dupa criterii ierarhice, iar din peluze vor disparea cluburile de simpli spectatori.
Gennaro Montuori "Palummella", liderul grupului "Commando Ultrà Curva B", desfasura importante activitati politice si avea ca scop preluarea conducerea echipei Napoli. Trebuie mentionat faptul ca acest grup era singurul ce detinea un post de televiziune cu tematica ultras.
Imaginatia ultrasilor nu are margini, asa ca, s-au inventat o serie intreaga de mesaje ironice, cantece si scandari ofensive adresate rivalilor cu intentia de a-i provoca si umilii.