Mircea Dridea - Simbolul - Drumul spre prima divizie
Scris de kr3bs    Marţi, 29 Ianuarie 2008 19:50    PDF Imprimare Email
Index articol
Mircea Dridea - Simbolul
Fotbalul si scoala
Lupta pentru titularizare
Echipa Nationala
Antrenorat
Retrogradarea la Teleajen
Conditia lui
Drumul spre prima divizie
Sarbatoarea..demiterii
Perioda marocana
Antrenor-Presedinte-Antrenor
Toate paginile
                                 In vara anului 1981 am pornit la drum inconjurat de cativa oameni de fotbal apropiati, printre care doctorul Vasile Cristea, fostul coechipier Bela  Marosi, presedintele clubului Vasile Brujban, ziaristul Dan Vasilescu, organizatorul Mihai Cristache, dar mai ales Gigi Danescu, si el unul din componenti promotiei de juniori a lui Traian Ionescu din anul 1955, acum un foarte lucid si devotat conducator, asa cum mai inainte fusese Gheorghe Urich. Intr-un fel refacusem echipa din anii de glorie ai Petrolului. Si nu se putea sa nu reusim. Mai ales ca intelegerea si sprijinul conducerii locale de partid ne-au redat  sentimentul increderii depline in realizarea a tot ceea ce Ploiestiul, toata Prahova doreau sa se intample pe parcursul unui an, promovarea in prim divizie.
                                Aici Mircea Dridea s-a oprit din scurta sa confesiune. Mi-a facut semn sa continui eu. Aceasta din doua motive. Primul, pentru ca stiam aproape intregul film al promovarii; al doilea, fiindca tinea, firesc, sa nu cada pe panta unui subiectivism care, adeseori, cu toate eforturile facute este inevitabil.
                                 Si ca unul care am fost martor la o mare parte din secventele competitionale traite de Petrolul in drumul sau catre Divizia A, pot spune fara teama de a gresi sau exagerea cat de cat ca anul 1981-82 a fost pentru suporterii Petrolului, pentru cei din intimitatea echipei, ceva de groaza. Se putea murii in fiecare duminica dimineata intre orele 11 si 13. Caliti, se pare, ploiestenii au rezistat, trecand examenul provomarii, cu tribune arhipline de fiecare data si cu pierderi cu totul neinsemnate. Cel putin la stadion, in ciuda numeroaselor momente de suspans, nimeni nu a facut apel la telefonul cu 06.
                                In turul campionatului Petrolul si Rapid au mers "umar la umar" tot timpul si au terminat la egalitate perfecta si in clasamentul general si la "adevar". Cateva partide au iesit din comun. La Brasov, de pilda, in meciul cu Tractorul a fost ceva ca "la Verdun", cu manifestari de violenta in teren, cu decizii de arbitraj anapoda, cu eliminari si accidentari. Petrolul a pierdut pe nedrept cu 1-2, maniera cu care a fost tratata echipa provacand indignarea pana si a celor mai infocati suporteri brasoveni.
                                Returul campionatului a fost, dupa cum se si anunta, de-a dreptul incandescent. In meciul de la Plopeni, din etapa a 27-a, fratii Dridea - Dridea I si Dridea II din echipa campioana a anului 1966 - s-au ridicat de pe bancile de rezerva ale echipelor lor, fiind la un pas sa se confrunte dincolo de aspra confruntare din teren. Un mucalit din tribuna a strigat atunci ca sa auda toata lumea : "Aveti-va ca fratii !"
Fratii Dridea

                                La meciul cu ICIM Brasov, ultima din clasament, stadionul din Ploiesti, plin "ochi", a impietrit cand oaspetii au deschis scorul chiar din primele minute. Petrolul a beneficiat apoi de o lovitura de la 11 metri. In mica tribuna oficiala au fost unii care si-au acoperit ochii cu mainile, neandraznind sa priveasca executarea penalty-ului. Si au ramas inca un timp asa, chiar daca dupa inscrierea golului nefiind in stare sa-si revina din incordarea care-i stapanea si-i tintuise pe scaune. Alta data, pe parcursul unui joc, in care echipei ploiestene nu-i iesea mai nimic din ce incerca, pe fondul unei stari de enervare generala, fundasul central al Petrolului, Petrica Butufei, a avut o iesire ireventioasa fata de Mircea Dridea, care-i facuse o observatie de pe marginea terenului. Atitudinea deplasata a jucatorului petrolist a surprins si a impresionat neplacut. La sfarsitul meciului, insa, Butufei a avut taria sa se duca la antrenorul sau si sa-i ceara iertare. Si Mircea Dridea, intelegand in egala masura si gestul lui Butufei din teren si cel din vestiar, si-a sarutat elevul inundat de transpiratie, cu caldura unui adevarat parinte, fara sa fie in stare a-i mai adresa un cuvant.
                                Meciurile Petrolului din primavara anului 1982 s-au disputat de fiecare data sub semnul unui neobisnuit interes. La sfarsitul intalnirilor de pe stadionul din Ploiesti, spectatorii ramaneau aproape nemiscati in tribune, asteptand sa li se comunice la statia de amplificare si a rezultatul meciului in care jucase Rapid. Odata, cand asteptarea se prelungise mai mult ca de obiei si toata lumea privea cu justificata neliniste spre difuzoare, am surprins o discutie intre doi dintre ocupantii locurilor de la tribuna oficiala: "Hai sa mergem, as avea ceva treaba" a zis unul din cei doi. "Hai sa mai stam putin, poate...", a fost replica celuilalt. Apoi dupa vreo cinci minute de asteptare in tacere, primul din cei doi a spus din nou cu ochii pe ceas, facand parca un semn de renuntare la treaba de care a amintit mai inainte: "Oameni seriosi ce suntem. Ce poate face fotbalul din noi !". Si toti cei din jur au prins sa rada cu pofta. Era un fel de recunoastre a faptului ca intr-adevar fotbalului i se subordonau nu numai slujitorii lui cei mai fideli, permanenti, ci si aceiasi ocazionali.
                                  La 20 iunie 1982, ziua penultimei etape din campionatul divizionar B, s-a pus capat si luptei dintre Petrolul si Rapid, ploiestenii fiind aceia care, fericiti, promovau in divizia A. A fost izbanda unui effort colectiv remarcabil, o reusita a antrenorului Mircea Dridea care isi lua astfel revansa pentru vara anului 1974, cand incercarea sa de a salva echipa, preluata cu un picior in "B", se soldase cu un trist esec, atribuit pe nedrept lui.
                                Evenimentul a trezit in randurile suporterilor echipei ploiestene un foarte mare interes. Peste 20.000 de spectatori, cifra de altfel obisnuita in toate partidele sustinute pe teren propriu in acel sezon, au aplaudat indelung victoria promovarii. In jurul antrenorilor Mircea Dridea si Adalbert Marosi, ei insisi componenti ai "Petrolului de aur", s-au strans, in ultima vreme, fosti coechipieri ai acestora, mai tineri sau mai varstnici, Mihai Ionescu, Roman, Pahontu, Mocanu, Pal, Neacsu, Fronea, Juhasz, Fatu, Oprisan si C. Moldoveanu. O intreaga echipa, reprezentand aproape toate generatiile Petrolului.
                                    Duminica, 20 iunie, multi dintre acestia s-au aflat in imediata apropriere a bancii antrenorilor ploiesteni pe care, la sfarsitul meciului, i-au imbratisat cu caldura si desigur cu recunostinta pentru performanta obtinuta. Dovada a unui frumos sentiment de solidaritate. In acelasi timp insa, si ca un semn in perspectiva grelelor examene competitionale din campionatul primei divizii. PETROLUL - 1982 isi strangea, cu grija, randurile.