Mircea Dridea - Simbolul - Echipa Nationala
Scris de kr3bs    Marţi, 29 Ianuarie 2008 19:50    PDF Imprimare Email
Index articol
Mircea Dridea - Simbolul
Fotbalul si scoala
Lupta pentru titularizare
Echipa Nationala
Antrenorat
Retrogradarea la Teleajen
Conditia lui
Drumul spre prima divizie
Sarbatoarea..demiterii
Perioda marocana
Antrenor-Presedinte-Antrenor
Toate paginile

  Trecand destul de repede peste perioada in care a imbracat tricolul cu numarul 9 al clubului ploiestean, Mircea Dridea a omis, poate nu cu intentie, sa aminteasca cate ceva si despre el si echipa nationala. Se stie ca a avut un debut stralucitor, in meciul cu Polonia, la Varsovia, la 30 August 1959, cand reprezentativa noastra a castigat cu 3-2, toate cele trei goluri ale unsprezecelui tricolor fiind opera centrului inaintas Mircea Dridea, incadrat pe partea dreapta de Oaida - Constantin si pe stanga de Seredai - Tataru I. Mai staruie inca in memoria noastra, dincolo de alte partide internationale ale lui Mircea Dridea si-a dovedit cu prisosinta calitatile omului de gol, atitudinea rauvoitoare a unora care puneau prezenta acestuia la "nationala" pe seama legaturii sale de rudenie cu presedintele federatiei de fotbal, Gheorghe Popescu. Cei ce in mod deliberat recurgeau la insinuari, ignorand realitatea, uitau, atunci cand ii spuneau lui Mircea Dridea "ginerica", ca acesta refuzase categoric sa mearga la CCA cand acolo era antrenor Gica Popescu si ca, ori de cate ori se intalnea, la Ploiesti sau Bucuresti, cu echipa Armatei, PETROLUL juca numai la castig si castiga de regula, iar printre autorii golurilor se numara de fiecare data, Mircea Dridea. Se mai uita, de asemenea, ca pentru a se evita orice discutie si a nu mai da "apa la moara" barfitorilor, Dridea nu a fost luat la Olimpiada de la Tokio din 1964, desi era in acea vreme printre cei mai valorosi atacanti din fotbalul nostru. Si cui a folosit, de fapt, o asemenea masura ?
                            - La Varsovia a fost "rasaritul" in echipa nationala. Care a fost "apusul" ?
                            - Am inceput la Varsovia si am terminat la Zurich, dupa acel memorabil 1-7 din 1967. Cu putin inainte jucasem la Paris, cu Franta. Am jucat bine, am castigat cu 2-1, eu marcand unul dintre goluri, celalalt fiind opera lui Titi Fratila. Aveam moralul bun si o forma sportiva buna. In seara aceea de mai, la Zurich, n-a fost ceva in regula. Pe teren parca pluteam, aveam impresia ca vin tribunele spre noi, faceam eforturi mari sa ne gasim echilibrul fizic si moral, dar nu gaseam puterea necesara sa ne adunam. A fost ca un vis urat, din care, cand ne-am trezit, am dat ochii cu o realitate si mai trista. O infrangere la un scor atat de sever, ramas ca o pata pe palmaresul nostru international.
                                Dupa Zurich m-am retras, meciul cu Elvetia fiind cea dea 18-a prezenta a mea in echipa nationala. Iar dupa alti 4 ani am iesit de tot din perimetrul verde al gazonului. Am trecut langa Ilie Oana, ca m-a primit cu bratele deschise si care mi-a spus simplu: "Mireceo, ti-a venit randul ! Esti cel mai potrivit sa-mi iei locul, pentru ca te consider ca un fel de simbol al fotbalului ploiestean. Va fi mai greu decat ca jucator, dar sa nu te sperii. Vei infruna poate si multe nedreptati, sa nu dai inapoi. PETROLUL a fost mare atat timp cat a fost o familie. Daca ai s-o mentii tot asa, grijile o sa fie mai putine. Vezi ca ai multe de invatat si ca sa reusesti munceste, munceste, si iar munceste !"