Mircea Dridea - Simbolul - Antrenor-Presedinte-Antrenor
Scris de kr3bs    Marţi, 29 Ianuarie 2008 19:50    PDF Imprimare Email
Index articol
Mircea Dridea - Simbolul
Fotbalul si scoala
Lupta pentru titularizare
Echipa Nationala
Antrenorat
Retrogradarea la Teleajen
Conditia lui
Drumul spre prima divizie
Sarbatoarea..demiterii
Perioda marocana
Antrenor-Presedinte-Antrenor
Toate paginile
   In vara anului 1985, insa, Petrolul a revenit in Divizia A, condusa cu dibacie profesionala de Petre Dragomir. Conducerea locala a apreciat, judecand cu multa intelepciune, ca pentru asigurarea unei permanente in prima divizie a echipei se impun o serie de masuri organizatorice. In cadrul acestora, Mircea Dridea este numit, pentru a treia oara, presedinte al clubului. Investitura o considera onoranta si, din momentul in care a raspuns chemarii "prezent", a inteles ca locul sau era numai acolo, in cadrul clubului PETROLUL, langa echipa de care era legat si numele dar si destinul sau profesional. Si tot dintr-o corecta intelegere a lucrurilor, a obligatiilor sale fata de fotbal, Mircea Dridea, a luat conducerea tehnica a echipei, dupa numai sase etape de campionat, cand Petre Dragomir a plecat, invocand mai intai motive de sanatate, pentru ca dupa aceea sa ajunga cu "refacerea" tocmai la Suceava ! Mircea Dridea, deci, pentru a treia oara antrenor la Petrolul. Scorul devenise acum egal peste tot: si ca presedinte, si in productie, si ca antrenor. Pentru fiecare, in 15 ani, de cate trei ori ! Iata un record sui-generis care isi are principala explicatie in atasamentul fara rezerve al lui Mircea Dridea fata de Petrolul, fata de Ploiesti, fata de suporterii adevarati ai echipei, ai clubului, pe care nu le-a parasit nici ca jucator, cand o putea face cu usurinta, nici dupa aceea, cand ar fi putut raspunde cu aceeasi usurinta chemarilor din afara insotite de atragatoare promisiuni la care cu greu si putini sunt aceia care rezista.
                     
Dridea presedinte   - Mircea Dridea, iata-te, asadar, antrenor principal la Petrolul, echipa incheind prima jumatate a campionatului 1985-86 pe locul 6 in clasament ! Mai frumos decat in cele mai frumoase vise pe care ti le-ai putea face.
Iar satisfactia sa mai mare este aceea ca marea majoritate a jucatorilor, chiar daca sunt din generatii diferite si cu oarecare distanta intre ele, sunt ploiesteni, crescuti in scoala Petrolului. Seamana cumva cu situatia din perioada in care ai promovat in anul 1956, in echipa de seniori, in prima divizie. Iti mai amintesti cum ? Era un meci cu Rapid pe stadionul  "23 Augst" din capitala. PETROLUL a castigat atunci cu 2-1.
                        - Da, imi amintesc. Dar ce facem, o luam iar de la capat ?
                        - Nu te speria. Nici gand de asa ceva. Mai curand ca unul care ai trecut prin toate ipostazele performantei, ale marii performante, spune acum, dupa scurgerea anilor care au inceput sa se cam vada, in alb, pe la tample, care au fost principiile dupa care te-ai calauzit ca jucator, ca antrenor si conducator. Ca jucator, mai intai trebuie sa marturisesc ca am muncit enorm in antrenamente. Fratele meu, Virgil, era mult mai talentat ca mine, dar - sa nu se supere - putin comod. Eu lucram pe rupte. Munca m-a adus spre varful performantei. Exersam si cu nea Traian Ionescu si cu nea Ilie Oana separat trasul spre poarta, jocul cu capul si mai ales, pentru perfectionarea loviturilor de pedeapsa si de la 16-20 metri, din care am marcat multe goluri  decisive.
                        - Ca cel din meciul cu Liverpool de la Ploiesti, din toamna anului 1966...
                        - Am incercat sa "fur" de la alti jucatori, cu o valoare recunoscuta, procedee tehnice care m-au ajutat sa-mi corectez stilul de joc, sa-l apropii cat mai mult de conditia omului de gol.
                        M-am straduit sa fiu un bun coleg, sa nu-mi privesc coechipierii de aceeasi varsta sau mai tineri de pe pozitia inginerului Dridea, ci a jucatorului care trbuie sa-si aduca partea sa de contributie la efortul colectiv, la reusita comuna a echipei. Am dus o viata foarte cumpatata, ingrijindu-ma in mod deosebit de o recuperare cat mai rapida dupa efort. Am gasit in cadrul familiei si climatul favorabil pentru a face performanta. "Fetele" mele, sotia si cei doi copii, mi-au fost prietenii cei mai buni.
                        Ca antrenor am cautat sa adun cat mai multe date profesionale, pe care apoi le-am trecut prin filtrul gandirii personale, al temperamentului meu, al conceptiei proprii despre viata si despre fotbal. Am plecat intotdeauna de la premisa ca un bun antrenor trebuie sa fie, inainte de toate, un om echilibrat, sa intretina relatii civilizate de lucru cu jucatorii si conducatorii, sa nu-si dezamageasca suporterii. Un bun antrenor devi numai lucrand continuu, studiind, invatand, invatand...
                        In sfarsit, vorbind de ceea ce-i revine unui conducator ca sa fie cat mai util fotbalului, acesta trebuie sa faca totul ca jucatorii sa fie absolviti de grijile vietii cotidiene, pentru ca atentia sa fie indreptata, cu prioritate in directia pregatirii si a competitiei. Un bun conducator trebuie sa colaboreze sincer cu antrenorul si impreuna sa actioneze in folosul echipei si in spiritul unei cat mai depline corectitudini.
                        - ...care l-a caracterizat pe Mircea Dridea ca jucator, antrenor si conducator.

                        Mircea Dridea - simbolul fotbalului ploiestean. Asa cum este Oblemenco la Craiova, Petschovschi la Arad, Dobrin la Pitesti, Boloni la Tg. Mures.

                        Cu o singura deosebire.

                               Mircea Dridea a fost tot timpul... PETROLUL !