Mircea Dridea - Simbolul - Perioda marocana
Scris de kr3bs    Marţi, 29 Ianuarie 2008 19:50    PDF Imprimare Email
Index articol
Mircea Dridea - Simbolul
Fotbalul si scoala
Lupta pentru titularizare
Echipa Nationala
Antrenorat
Retrogradarea la Teleajen
Conditia lui
Drumul spre prima divizie
Sarbatoarea..demiterii
Perioda marocana
Antrenor-Presedinte-Antrenor
Toate paginile
                        In 1983, iarna, Federatia Romana de Fotbal este solicitata de federatia marocana de specialitate sa trimita un numar de antrenori care sa activeze pe timp de un an la echipe din Maroc, in cadrul unui schimb de experienta. Cand s-au facut propunerile erau vreo 12 pe lista. Marocul a cerut numai patru. Printre acestia era si Mircea Dridea; iar, impreuna cu el,  Traian Ionescu, fostul sau profesor, Ion Motroc si Nicolae Oaida, toti profesionisti de elita, care au cinstit, prin munca si rezultatele obtinute, meseria de antrenor, facand in acelasi timp o buna propaganda fotbalului nostru. In Maroc, Mircea Dridea s-a distins prin profesionalism si tinuta sportiva. Traian Ionescu a fost mai tot timpul alaturi de el, imprumutandu-i cate ceva din experienta sa indelungata. Lucrand, la un moment dat, cu echipa armatei marocane, preluata de pe un modest loc in clasament, Mircea Dridea a reusit sa o aduca pe primul loc. Aceasta se intampla cam in aceeasi perioada , din toamna anului 1983, cand Mateianu pleca de la conducerea tehnica a Petrolului, fiind inlocuit cu Camil Oprisan. Dialog de la distanta Casablanca - Ploiesti !
                        "Perioada marocana" a insemnat un pretios castig de experienta, dar si un prilej de reabilitare morala a lui Mircea Dridea. La revenirea in tara, la inceputul anului 1984, reluandu-si locul in productie, n-a respins nici ideea de a activa si ca antrenor. A optat pentru divizionara B Prahova, pe care, intr-un final de campionat dramatic, a reusit sa o salveze de la o retrogradare aproape sigura. Tot cu Prahova a inceput si campionatul urmator, lucarand in liniste, alaturi de oameni cu care a colaborat in deplina intelegere si sincer. Si ar mai fi continuat cu Prahova, fara cea mai mica intentie de a o parasi, dupa ce respinsese cateva oferte destul de tentante de a lucra caantrenor prin alte parti, mai aproape sau mai departe de Ploiesti.